Microîntreprindere — regimul fiscal al firmelor mici

Microîntreprinderea este un regim fiscal special pentru firmele mici, de regulă SRL-uri, în care impozitul se calculează ca procent din venituri, nu din profit. Pentru a se încadra, firma trebuie să respecte un plafon de venituri și o serie de condiții stabilite de Codul fiscal.

Pe scurt, „microîntreprindere” nu este o formă juridică aparte, ci o opțiune de impozitare: aceeași societate cu răspundere limitată, dar cu un mod simplificat de calcul al impozitului. Avantajul este previzibilitatea — plătești un procent mic din încasări — însă condițiile de încadrare s-au schimbat des, iar plafonul de venituri a fost redus succesiv în ultimii ani. Indiferent de regim, în relația cu ANAF microîntreprinderea are exact aceleași obligații digitale ca orice altă firmă: e-Factura, SAF-T și restul raportărilor care trec prin SPV.

Condițiile de încadrare la microîntreprindere

Încadrarea nu este automată: o firmă este microîntreprindere doar dacă bifează, la închiderea anului precedent, mai multe criterii din Codul fiscal. În linii mari, acestea privesc:

• un plafon de venituri care nu trebuie depășit;
• numărul de microîntreprinderi pe care le pot deține aceiași asociați;
• existența cel puțin a unui salariat;
• restricții pentru anumite domenii de activitate (coduri CAEN);
• să nu fie în dizolvare sau lichidare.

Atenție: aceste praguri și criterii s-au modificat aproape în fiecare an fiscal, iar plafonul de venituri a fost redus treptat. Nu te baza pe o cifră memorată — verifică pe ANAF valoarea plafonului și condițiile exacte valabile pentru anul în curs înainte să decizi regimul.

Cum se impozitează o microîntreprindere

Spre deosebire de regimul standard, unde se aplică impozit pe profit de 16%, microîntreprinderea plătește un impozit aplicat pe venituri. Cota este de regulă 1% sau 3%, în funcție de prag și de codul CAEN al activității. Pentru că procentajele și pragurile au fost modificate frecvent, tratează aceste cifre ca orientative și verifică pe ANAF cota aplicabilă situației tale.

Un detaliu important pentru contabilitate: chiar dacă impozitul se calculează pe venituri, firma rămâne obligată să justifice cu documente cheltuielile și facturile primite de la furnizori. Deci, deși nu deduci cheltuieli pentru impozitul pe venit, ai în continuare nevoie de fiecare factură primită — pentru evidența contabilă, pentru TVA (dacă ești plătitor de TVA) și pentru raportarea în SAF-T.

Microîntreprinderea și e-Factura

Regimul de microîntreprindere nu aduce nicio scutire în relația cu sistemul e-Factura. e-Factura B2B este obligatorie din iulie 2024, iar B2C din ianuarie 2025; din 1 ianuarie 2026 se aplică și termenul de transmitere de 5 zile lucrătoare pentru facturile emise. Practic, o microîntreprindere trebuie atât să transmită prin ANAF facturile pe care le emite, cât și să preia facturile primite de la furnizori, care aterizează în SPV sub formă de XML, niciodată ca PDF gata de citit.

SAF-T și arhiva de facturi primite

Din ianuarie 2025, microîntreprinderile au intrat și în obligația SAF-T (D406), alături de ceilalți contribuabili mici, cu o perioadă de grație în care declarația poate fi corectată fără sancțiuni. În D406 raportezi, printre altele, jurnalul de cumpărări — adică exact facturile primite de la furnizori. La un control, ANAF poate compara ce ai raportat cu facturile efective din spatele cifrelor.

Aici apare aceeași capcană ca peste tot în e-Factura: ești obligat să păstrezi facturile 5 ani, dar ANAF le ține descărcabile din SPV doar aproximativ 60 de zile. Pentru o microîntreprindere fără departament de contabilitate dedicat, riscul e real — o factură nedescărcată la timp nu mai poate fi luată automat din SPV. Aici ajută preluarea automată din SPV: fiecare factură primită este descărcată, transformată în PDF oficial prin transformare/FACT1 și arhivată în Google Drive-ul tău, organizată pe luni, înainte să iasă din fereastra de 60 de zile — astfel încât arhiva ta să acopere mereu ce ai raportat în SAF-T.

← Înapoi la dicționarul e-Factura