Autofactură — factura emisă de cumpărător

O autofactură este o factură pe care o emite cumpărătorul sau beneficiarul în locul furnizorului. În mod normal furnizorul facturează; la autofactură rolul se inversează, iar documentul îl întocmește partea care primește bunul sau serviciul.

Termenul acoperă de fapt două situații diferite, ușor de confundat. Prima este autofacturarea (în engleză self-billing), o înțelegere comercială prin care clientul emite factura în numele și pe seama furnizorului real. A doua este autofactura propriu-zisă, pe care beneficiarul și-o întocmește singur atunci când datorează TVA, dar nu a primit niciun document de la furnizor.

Autofacturarea (self-billing)

Reglementată de art. 319 din Codul fiscal, autofacturarea presupune un acord prealabil între furnizor și client și o procedură de acceptare a fiecărei facturi. Practic, cumpărătorul cunoaște cel mai bine ce a primit (cantități, recepții), așa că el întocmește factura — dar tot pe datele și în contul furnizorului. Există, ca în orice vânzare, doi parteneri reali; se schimbă doar cine apasă butonul de emitere.

Autofactura proprie (taxare inversă și operațiuni asimilate)

A doua situație apare când tu, ca beneficiar, datorezi TVA, dar nu există o factură de la furnizor. Codul fiscal îți cere atunci să-ți întocmești singur documentul. Cazurile tipice sunt:

• achiziții intracomunitare pentru care nu ai primit factura până în a 15-a zi a lunii următoare faptului generator;
• operațiuni cu taxare inversă în care furnizorul nu a emis factură;
• bunuri sau servicii din patrimoniul firmei folosite în scop personal ori acordate gratuit, asimilate unor livrări impozabile.

În toate aceste cazuri autofactura este documentul care atestă TVA-ul colectat și/sau dedus, chiar dacă nu a circulat nicio factură „clasică” între părți.

Autofactura în RO e-Factura

Pentru sistem, o autofactură este o factură ca oricare alta. Dacă operațiunea intră în sfera RO e-Factura, autofactura se transmite prin sistem și respectă același termen de 5 zile lucrătoare (din 1 ianuarie 2026). Documentul rezultat circulă tot ca XML în formatul UBL și ajunge în SPV, de unde poate fi preluat și convertit în PDF oficial.

Autofactura și facturile primite din SPV

Direcția contează. O autofactură pe care o emiți tu este, pentru tine, o factură emisă; pentru partenerul tău însă, este o factură primită care îi aterizează în SPV. Indiferent de sens, documentul rămâne descărcabil din SPV doar aproximativ 60 de zile, în timp ce obligația de arhivare este de 5 ani.

De partea facturilor primite, eFacturaSPV preia automat din SPV tot ce vine pe filtrul P — inclusiv autofacturile emise de partenerii tăi — le transformă în PDF prin transformare/FACT1 și le arhivează în Google Drive, organizate pe luni, înainte să dispară din SPV.

← Înapoi la dicționarul e-Factura