Casă de marcat electronică — Aparatul de marcat electronic fiscal (AMEF)

Casa de marcat electronică, numită oficial Aparat de marcat electronic fiscal (AMEF), este dispozitivul care emite bonul fiscal la fiecare vânzare cu numerar sau card către consumatorul final și care păstrează un jurnal electronic al tranzacțiilor, raportat periodic către ANAF.

Pe scurt, AMEF este casa de marcat „cu jurnal electronic” care a înlocuit, din 2018–2021, vechile aparate cu rolă de hârtie. Diferența esențială nu este la tejghea, ci în spate: fiecare bon este salvat securizat într-o memorie electronică, iar aparatul trimite periodic către ANAF un fișier standardizat cu aceste date. Casa de marcat acoperă latura de vânzări către public (B2C), în timp ce e-Factura și SPV acoperă latura de facturi — două fluxuri pe care aceeași firmă le ține în paralel.

Bonul fiscal și jurnalul electronic

Două noțiuni stau la baza AMEF:

• Bonul fiscal — documentul tipărit (sau emis electronic) la fiecare încasare de la consumatorul final. Conține datele vânzătorului, data și ora, produsele, cotele de TVA și totalul.
• Jurnalul electronic (JE) — memoria securizată în care aparatul salvează toate bonurile. Din ea se generează periodic un fișier XML standardizat, transmis ANAF prin sistemul național de monitorizare a caselor de marcat.

Astfel, ANAF vede rulajul pe numerar fără un control fizic în magazin. Este aceeași logică de digitalizare ca la e-Factura: documentul fiscal nu mai trăiește doar pe hârtie, ci ajunge structurat, automat, la fisc.

Bonul fiscal cu CUI — puntea spre factură

În mod normal bonul fiscal nu identifică cumpărătorul. La cererea unei firme, însă, casa de marcat poate tipări pe bon și codul unic de identificare (CUI) al cumpărătorului — acesta este bonul fiscal cu CUI. Sub plafonul facturii simplificate, un astfel de bon poate ține loc de factură simplificată și dă dreptul de deducere a cheltuielii, fără să mai fie nevoie de o factură separată. De aceea îl cer firmele la benzinării, restaurante sau librării. Plafonul și condițiile exacte se actualizează — verifică pe ANAF valorile în vigoare.

AMEF și e-Factura B2C — obligații separate, aceeași tranzacție

Casa de marcat și e-Factura nu se înlocuiesc reciproc. e-Factura B2C — facturarea electronică a vânzărilor către consumatorul final — a fost introdusă etapizat din ianuarie 2025, iar mandatul se extinde la contribuabilii mici și PFA din 1 iulie 2026. Regula generală este că un bon fiscal simplu, fără date de identificare, nu se raportează individual în e-Factura, în timp ce bonul fiscal cu CUI care ține loc de factură simplificată intră în logica e-Factura. Fiindcă materia a primit clarificări succesive de la ANAF, verifică pe ANAF exact ce se aplică activității tale înainte de a configura casa de marcat și emiterea facturilor.

Unde se întâlnește cu arhiva ta de facturi primite

Casa de marcat rezolvă latura de vânzări: bonurile pleacă spre ANAF prin jurnalul electronic. Rămâne însă latura de achiziții: facturile pe care le primești de la furnizori — inclusiv cele pentru aparatul de marcat, consumabile sau rola de hârtie — ajung în SPV ca facturi primite, sub formă de XML. Aici apare aceeași capcană ca peste tot în e-Factura: ești obligat să le păstrezi 5 ani, dar ANAF le ține descărcabile din SPV doar aproximativ 60 de zile.

De partea bonurilor te ajută casa de marcat; de partea facturilor primite te ajută preluarea automată din SPV: fiecare factură este descărcată, transformată în PDF oficial prin transformare/FACT1 și arhivată în Google Drive-ul tău, organizată pe luni și fără duplicate, înainte să iasă din fereastra de 60 de zile.

← Înapoi la dicționarul e-Factura